Rodenticide

Rodenticide

Rodenticidele acute sunt toate acele substanţe care pot duce la moartea individului în mai puţin de 24 de ore.De asemenea, ele sunt extrem de valoroase în tratamentele iniţiale din cauza vitezei mari de acţiune care le distinge.

Cu toate acestea, această rapiditatea de acţiune este asociata cu probleme majore, care au redus treptat utilizarea acestor substanţe în favoarea altor compuşi mai noi si mai putin toxici. În primul rând, aceste otrăvuri au antidoturi putin eficace , ceea ce le face foarte periculoase pentru sănătatea umană şi a altor specii nevizate cum ar fi animalele de companie şi de reproducere , care pot lua în mod eronat contact cu momeli toxice.
În al doilea rând, rozatoarele au tendinta de a fi suspicioase in cazul folosirii rodenticidelor acute
Printre rodenticidele acute utilizate se numara: Trioxid de arsen , Crimidina Fluoracetamide, Phosacetim Silatrane sodiu Fluoracetato , stricnină , sulfat de taliu , calciferol , fosfura de zinc şi Norbormide .
Rodenticidele cronice aparţin anticoagulantelor , substanţe a căror efect este concentrat în principal în ficat. Simptomele sunt slăbiciune, letargie , lipsa de reflexe, şi adesea sunt confirmate prin urme de sange in jurul nasului, gurii, ochilor şi anusului.
La rozătoare, intervalul de timp care se scurge între ingerarea unei doze letale de anticoagulante şi apariţia semnelor clinice este estimat la 1-5 zile, în timp ce decesul survine după 2-10 zile.
Prima generatie de anticoagulante

Anticoagulantele din prima generaţie sunt caracterizate printr-o acţiune cumulativa care implică necesitatea ca animalul să se hrănească cu momeala în mai multe rânduri. Această caracteristică a condus, peste ani, la apariţia de tulpini de rozătoare imune la aceste substanţe, forţând omul sa căute noi toxine care pot ucide animale rezistente.
Anticoagulantele din a doua generaţie sunt foarte eficiente, deoarece ingerarea unei cantităţi mici de momeala,uneori chiar a unei doze,este fatala (de unde şi numele de anticoagulante-o singură doză ).
Aceste substanţe sunt în prezent cele mai utilizate de către profesionişti în deratizarea cu rodenticide. Au efect maxim asupra rozatoarelor fiind sigure pentru sănătatea umană, evitându-se neîncrederea rozătoarelor pentru momeala tipica de rodenticide acute.
În 1976 a fost sintetizat şi apoi comercializat Difenacum , urmat de alti compuşi mai puternici cum ar fi: Bromadiolone (1976), Brodifacoum (1979), Flocumafen (1984) şi Difetialonei (1992) .